Sensibilul poet Bogdan I.Pascu nu este la prima încercare de a aborda poemul miniatural şi asimetric ce vine din tradiţia niponă.Volumul său Umbra,apărut la Editura ASZERO,Bucureşti,cuprinde astfel de micropoeme(poeme Zen),în care descoperim şi elementele poemelor tanca-cu 31 de silabe,dar şi ale haiku-ului.Matsuo Basho spunea:fără realitate,nu există haiku.Atunci,care este această realitate în Umbra lui Bogdan I.Pascu? Şi dacă acest gen literar abordat de poet,respectă spiritul insular nipon care îşi trage seva din concepţiile shintoiste,budiste,confucioniste şi zeniste.Mai ales cele zeniste,deoarece poetul specifică sub titlu volumului Poeme Zen.Aşa cum umbra păstrează conturul subiectului atâta timp cât există lumina,aşa şi poemele acestui poet păstrează lumina înţelepciunii în ele atâta timp căt cititorul le înţelege.Umbra fiind acea existenţă dintr-o frântură de timp ce ne marchează  percepţia sufletului.Cunoaştem faptul că realitatea japonezului este natura.Pornind de la acest fapt constatăm că realitatea lui Bogdan I.Pascu este,însăşi,natura:Vuietul mării-/Nesomnul amintirii/adus de valuri-/Înlănţuit e visul/de umbra fiinţei tale.(Tanka).Apoi,respectând câteva reguli,observăm,la micropoeme,elemente ce ţin de filosofia japoneză:timp-spaţiu-obiect,toate exprimate la japonezi,prin cuvântul care indică anotimpul:kigo:Şuieră vântul/prin hornurile reci-/pe drum doar umbre(Haiku).Toate acestea indică faptul că fiecare moment e absolute viu.La urma urmei,expresia se reduce până la absenţa cuvintelor,se reduce până la acel vid,concepţie provenind din filosofia chineză,preluată,apoi,de japonezi în cultural lor:Prin pădure-/cărări întortocheate/sufletele noastre.(Haiku).Unde sufletul ,acel element inefabil,este vidul de care vorbeam comparat cu cărări întortocheate. >>>>