“Mana destinului”, dar si mana cu talent a Rodicai Elena Lupu, am putea zice chiar de la inceputul acestor notite.
Imi place sa citesc gandurile Rodicai Elena Lupu asternute pe hartie si revin la scrierile ei cu o bucurie speciala, izvorata si din bucuria de a-mi rasari in fata chipul ei in timpul lecturilor. Cand cunosti autorul, mergi in intampinarea scrierilor lui cu sentimentul cald si benefic al prieteniei, ii intelegi si ii admiri altfel scrierile. Se strecoara ceva in plus din fiinta autorului printre randurile pe care tu le deslusesti in anumite culori, parca numai pentru tine.
Profesia de jurista n-a impiedicat-o sa dea glas vocatiei pentru creatia literara careia i s-a dedicat cu toata fiinta ei. Romanciera, eseista, poeta si editoare este un artist complet, cu un univers spiritual de mare adancime. Proza ei, desi este scrisa cu sufletul, poarta marca realismului scriitorilor ardeleni Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Pavel Dan.
Critica literara are cuvinte de aleasa consideratie pentru creatiile ei. Prestigiosul scriitorul si critic literar, profesorul Stefan Dumitrescu a facut ample prezentari ale romanelor sale pentru care are comentarii elogioase:
„Cu siguranţă că doamna Rodica Elena Lupu este una dintre cele mai importante scriitoare ale generaţiei 70. Pentru cine îi cunoaşte opera rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în adâncimile abisale ale fenomenului uman, aceasta fiind obsesia melancolic-dureroasă a întregul demers artistic al autoarei. Găsirea, iluminarea adevărului despre ciudata, paradoxala, frenetica, şi poliedrica lumină plină de umbre, de piscuri şi de scorburi, care este fiinţa umană. >>>>
