La început de drum în literatură,Ana Moldovan debutează cu volumul Tot ce era de spus…(Poeme în proză),cu o postfaţă de Artur Silvestri(Naturaleţea unui element de floră sălbatică),apărut la Carpathia Press,2008,în colecţia Primul cuvânt.Aceasta face parte din programul ARP-Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi conţine exclusiv volume de debut ale scriitorilor români,indiferent de genul în care aceştia se exprimă.Programul în cauză este iniţiat,încă,din 2007 de cunoscutul scriitor şi filozof Artur Silvestri şi va continua să apară sub îngrijirea acestuia.
Poemele în proză ale Anei Moldovan sunt trăiri metaforice ,tip jurnal,al cărui personaj este eul poetei,fiind o literatură de o spontaneitate de dicteu.(Artur Silvestri).
În tensiunea dintre concept şi imagine,această poezie,dezvăluie în fapt,o vibraţie mai adâncă,între spirit şi mediul înconjurător:Şi aluneci încet între mătăniile acelea,prin corturi verde închis,luminate alene de două lumini triunghiulare…(Corturi verzi).Visceralul resimte cerebralitatea ca presiune convenţională:Râurile crescute flămânde de istorie,priveam apa bulversată de panica acvatică,pe cer doar tavane rupte
de nori meschini ne aminteau iar (Tăcere).Duplicitatea ca două drepte paralele,fiinţa şi nefiinţa,care,totuşi,tangenţiază într-un final când Dimineaţa ne trezim sub farul catarg în barca mea veche temeinic legată de gard.(Mov),o regăsim în multe poeme ale Anei Moldovan.Sevele existenţei sunt căutate în paradoxale şi inedite ipostaze ale realităţii,până şi în vinul băut în altă viaţă prin gări care numai au trenuri.(Cuvinte frumoase uitate într-un sertar). >>>>
