Spuneam în “Postfaţa” romanului “Lupoaica” faptul că Eleonora Georgeta Bulz iese la rampă cu două cărţi deodată: cea numită anterior şi … “Înainte de moarte”, cartea de faţă. Titlul nu trebuie să vă influenţeze … Nu, el nu se referă la starea fizică a autoarei; domnia-sa este, încă, plină de vigoare şi, suntem siguri, va mai scrie multe cărţi de acum înainte.
Dacă “Lupoaica” este de o anumită factură, unde simbioza Om-Natură face antiteză cu societatea obtuză, nedreaptă, violentă şi de neînţeles, uneori, “Înainte de moarte” este o carte clădită pe alte coordonate: mister, răzbunare venită dintr-o maladie perpetuă, o veşnică forfecare trecut-prezent, care ne aduce în faţa ochilor, prin imaginile puse în pagină, fapte desprinse, parcă, dintr-un film horror, greu de digerat.
Lectura, însă, este alertă, cartea susţinându-se pe nişte planuri cinematografice, unde personajele sunt puse să gândească, să vorbească şi să acţioneze la persoana I, balansând, la rându-ţi, între a le condamna, a le compătimi sau să dai vina, din nou, pe ochiul negru al destinului, implacabil, neiertător.
Personajele nu sunt multe, doar o mână, tipologia lor fiind uşor ghicită pentru că fiecare are o “carte de vizită” bine creionată de autoare. Magi (Magia), fata din Est, venită în State să câştige un ban, devine un simbol al unei vindecări sufleteşti, a unui suflet ce nu-şi găseşte liniştea (Bunicul), fata ce duce pe umeri “forţa” binelui, alături de Fer, fratele mai mic, crescut ca-ntr-un incubator de sora mai mare, Lucy, o psihopată, trăitoare a unei maladii cu rădăcini într-o copilărie frântă de-o mamă vi-tregă beţivă, vulgară, perversă. Tatăl său, care şi-a pierdut viaţa printr-un suicid, este liantul dintre un trecut bogat dar mizerabil, prin comportamentul mamei vitrege, şi acest prezent dominat de maladia lui Lucy, hrănită de-o răzbunare criminală, greu de imaginat. Sfârşitul este un happy-end, un sfârşit aşteptat, dar nu sigur, unde iubirea dintre Magi şi Fer învinge, absolvând cititorul de tragisme şi virtuale scene de horror. >>>>
