Un poet al trăirilor clipei este Irimie Perşa în noul său volum Poeme, ( bilingv,român-francez,în traducerea lui Iulian Dămăcuş),Editura Napoca-Star,2008.

Pentru autor clipa este un universe ireversibil care trece şi renaşte,asemeni unei ameobe:Iubind cu dor/am fost dorit/Ca luna mai/neprihănit.(Clipele) Naturii scăldată de lumina soarelui,pe care poetul o vede ca un veşmânt de mare-mpărăţie,poetul îi înalţă o rugă,pentru ca:Din bolta primăverii/azima să coboare/De ziua Învierii/o rugă ca o boare…(Rugă).Ceea ce reţine atenţia şi dă o imagine despre posibilităţile reale ale lui Irimie Perşa este elanul trăirilor sentimentului iubirii surprins în marile ritmuri sempiterne:În lume iubirea/ne poartă de braţ…/E-ademenirea,/falsul ei laţ.(În doi).Lumea poetului este o proiecţie a metamorfozei iubirii,în care acest sentiment are o infuzie discretă de regrete şi sugestii ale materialităţii incandescente:S-a dus o vreme/nicicând n-o să mai fie/Dar rostul ei/rămâne-n veşnicie.(Vremea).

Poetul este un contemplativ,imaginile sunt încorsetate în versuri scurte,unele cu rimă,uneori sunt infuzate de un filon aforistic.Poeziile din ultima parte a volumului au un iz patriotic din care razbate iubirea de neam şi istoria noastră:te-am udat cu sânge-n luptă/O!pământule străbun/În tranşee şi-n redută/am lăsat ce-a fost mai bun.(Pământ al ţării). >>>Al. Florin Ţene>>>