Cine încearcă, azi, să cerceteze cauzele Răului din România, nu numai că trebuie să aibă curaj, nu numai că trebuie să aibă o bună-credinţă liminară şi un patriotism absolut curat şi nondeclarativ – ci, mult mai mult şi mai dificil, să accepte a se confrunta cu Proba Labirintului. Căci multe dintre drumurile către centrul Răului au fost, cu premeditare, blocate (cei care au făcut-o sunt încredinţaţi că…definitiv şi irevocabil…), martorii au fost înlăturaţi sau compromişi de moarte…iar principala mască sub care sunt înmormântate rădăcinile Răului este însuşi Labirintul, încâlcirea aproape admirabilă (dacă n-ar fi, cert, demonică!) a problematicii internaţionale, cu cea (încă…) naţională…

Deci, însăşi tentaţia de a te apuca să vezi în nevăzut şi în bolgiile iadului, necesită, pur şi simplu, eroism mitologic, precum cel al lui Tezeu. Iar tecuceanul “cioranian”, Ionel Necula, dovedeşte, prin paginile de investigaţie meditativă, ale noii sale cărţi, Disconfortul de a fi român, certe calităţi mitice, „tezeice”.

Cele 38 de articole (cu funcţie de capitole ale unei încercări de „monografie critică naţională” a ultimilor 19 ani…) de atitudine şi investigaţie politico-morală (Ionel Necula se numără printre extrem de puţinii oameni care nu-s de acord cu Machiavelli, ci cu dreptcredinciosul domnitor român Neagoe Basarab, care cere morală în toate intreprinderile omului, deci şi în politică…) ale cărţii adună, de fapt, atât aspecte de tip “instantaneu”, cât şi sinteze ad hoc, reflexive şi sintetizante – în nădejdea că puzzle-ul românesc va revela adevăruri şi soluţii de continuitate. Dar, foarte discret, autorul sugerează, încă din Prefaţă, că avem de-a face cu o “maladie cronică”…(cf. Prefaţa, p.9). Deci, că…slabă nădejde să se ajungă, cel puţin în aceste decenii, în timpul vieţii noastre terestre atât de scurte, la soluţii/soluţionări reale, iar nu la paleative înşelătoare, lunecoase, perverse şi, în definitiv, din moment ce nu desfiinţează rădăcinile Răului, să se producă fenomenul proliferării accelerate a Răului, tip “hidra din Lerna”.

Toate lucrurile spuse în cartea (încărcată de un patetism sincer, dar bine temperat raţional, sub structuri bine organizate argumentativ), a lui Ionel Necula - sunt discutabile şi disputabile – deci, cartea este vie şi “învietoare”/dezrobitoare de Duh, fie şi prin opoziţie faţă de afirmaţiile ei, cititorul se va trezi din letargia provocată de perdelele de fum şi anestezicele permanente, de tip “bombardament de dezinformare”, ale propagandei de toate felurile şi din toate părţile.

Totuşi, câteva din lucrurile discutabile ale cărţii (dincolo de respectul fără nicio reţinere, faţă de efortul, onest şi profund patriotic, al autorului, de a trage semnale de alarmă…de văzut cine le recepţionează – şi de a analiza structura Labirintului…) – sunt clare provocări către dispută ideatică. Noi nu ne vom afunda în ele, pentru a nu dubla Labirintul – dar nici nu putem rămâne insensibili la toate. >>>Adrian Botez>>>