Se împlinesc în acest an 170 de ani de la naşterea în satul Orman, comuna Iclod, a cunoscutului gimnast de faima internaţională, George Moceanu, „părintele gimnasticii româneşti” ajuns celebru prin înfiinţarea unei şcoli de gimnastică la Bucureşti şi prin turneele întreprinse pe patru continente. În anul 1899 acesta publică ediţia a III-a a lucrării „Călătoriile mele prin Europa, Asia, Africa şi America”. Cu acest prilej, Vasile Iuga de Sălişte, preşedintele Societăţii Culturale Pro Maramureş a publicat recent, în editura sa „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca, a IV-a ediţie a scrierii memorialistice a celebrului gimnast, cu o prefaţă de subsemnatul, cu note biografice şi anexe de Vasile Iuga de Sălişte. Se aduce astfel în actualitate figura unui înaintaş de pe meleagurile noastre, al cărui nume stă, la fel ca acela al lui Gheorghe Lazăr, la temelia învăţământului românesc de peste munţi, cu impact serios în redefinirea locului gimnasticii, a loisirului omului modern, a drumeţiei şi dansului în sfera menţinerii unui trup sănătos şi a unui tonus moral ridicat. Fiu de ţăran din Orman, a urmat la vremea respectivă clasele şcolare la Dej, Gherla şi Cluj (Liceul Piariştilor), după care s-a stabilit la Bucureşti, primind postul de profesor de gimnastică la Liceul Sf. Sava, Şcoala de Ofiţeri şi Liceul Matei Basarab, ca apoi să funcţioneze ca maestru de gimnastică şi scrimă la Societatea Română de Arme şi Gimnastică, pregătind cei dintâi sportivi din ţară, precum Simion Petrescu, Lupu, Dumitrescu, Velescu şi alţii. În 1878 a condus ansamblul artistic român la Paris, prezentând pentru prima data dansuri populare româneşti. Cu formaţia pregătită de el a mai organizat turnee şi spectacole la Roma (1882), Madrid (1884), Calcutta (1886), New York, Cleveland şi Chicago (1893). La 8 august 1893, Societatea de Gimnastică din New York l-a proclamat membru al său, oferindu-i şi o medalie de aur şi o diplomă de gimnast. Era o recunoaştere publică a unei activităţi de profesor şi antrenor de mulţi ani, deoarece George Moceanu este unul dintre cei dintâi autori sportivi ai noştri, publicând, încă din 1869, lucrarea intitulată Carte de gimnastică cu figuri, text explicatoriu şi cu tablou de aparate, urmată apoi de altele, precum Gimnastica populară şi raţională pentru uzul şcolilor primare, secundare şi superioare (1875), Carte de gimnastică pentru uzul şcolilor primare şi secundare de fete (1887), Şcoala de patinaj şi înot (1892), Memoriile mele asupra istoriei gimnasticei din România (1895). În 1871, el a înfiinţat societatea „Tirul” şi „Şcoala de gimnastică şi scrimă” înfiinţată la 7 noiembrie 1874, unde a format generaţii întregi de iubitori ai sportului. A predat şi o serie de cursuri libere la Ateneul Român, participând cu echipa sa la o serie de piese şi scenete puse în scenă la Teatrul Naţional, iar apoi a promovat dansul popular ca formă de spectacol specific şi mod de exprimare a spiritului naţional. >>>Mircea Popa>>>