Un poet ce toarnă în “forma”cuvântului fluxul trăirilor intense este Dan Dobre în volumul Ultraj împotriva proastelor moravuri,apărut la Editura Semne,Bucureşti,cu o prezentare ,pe ultima copertă,semnată de Victor Sterom.
Poemele din prezentul volum exprimă în formă genuină fluxul trăirilor a unei interiorităţi tulburi.Poetul e la limita dintre confesia sinceră şi delirul suav,amestecând într-o regie propie amănuntul biografic cu visul:mă visez puţin/cât să nu fiu treaz/despărţind cu umbra/veacurilor,/un tânăr cnez(uneori…).Poetul are premoni’ii,se indentifică cu mediul înconjurător,iar tensiunea lirică vine din revelaţie,pe care Dan Dobre o alimentează cu vise spasmotice:uneori/sunt un izvor sfânt,/cu o mână care vindecă aici/şi alta,/pe cealaltă faţă de Pământ.(Revelaţie).universul liric este întemeiat pe simboluri şi,uneori,pe renaşterea spirituală.Simţul trăirilor funcţionează ca un barometru,el este sprijinit pe proiecţii culte,încărcate de reminiscenţe ale mitului,al prieteniei şi preţuirii confraţilor:cădeau clipele în mine/ca pruncii în virgine ude/pe jumătate fără spline/în corpuri belalii,zălude(Conifere,lui Emil Brumaru).Aqşa cum subliniază Victor Sterom poemele din acest volum se desprind din structurile aforismului:copilăria/mă ţine de picioare mereu,/la pieptul ei/mă arunc în gol!(Ah,copilărie!).
Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuţit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.(***).Declamaţia este sclipitoare,percutantă pe o miză etică şi religioasă:eu nu te-ntreb dacă e bine sau rău/nici dacă Dumnezeu există,(Ecce Homo).Vibraţia poemelor constă în clic/clacul ideii trasmise,încadrându-se în noul curent proglobmodern. >>>Al. Florin Ţene>>>
