Demersul ştiinţific recuperator Goga şi criticii săi, propus de Dan Brudaşcu, se demonstrează a fi necesar şi deplin motivat atât prin valoarea excepţională a operei poetului, cât şi prin rolul pe care l-a interpretat cu dăruire şi devotament în istoria poporului român. În acest sens, este bine-venită sublinierea regăsită în cartea lui Nicolae Balotă: „Rareori un poet de seamă (precum Goga – n. ns.) a obţinut mai spontan şi mai total sufragiile întrunite ale unui public larg şi, în acelaşi timp, ale unei elite literar-artistice”.
Ne aflăm în faţa unui impetuos şi consecvent cercetător, care caută neobosit noi interpretări cu valoare ştiinţifică despre ceea ce a reprezentat Octavian Goga. Însuşi autorul afirmă „că un asemenea obiectiv nu poate fi atins în cadrul unui orizont disciplinar îngust şi că problemele pe care le ridică tema impun perspectiva mai largă, de poetică culturală”. Este, înainte de toate, un creator, fiindcă fără actul creaţiei orice lucrare ştiinţifică ar fi lipsită de strălucire, chiar dacă dosarul receptării critice a poeziei lui Goga a fost atent, riguros urmărit şi redat cu mult talent literar. Căci, până la un punct, orice studiu este o continuare şi, chiar, o preluare a altor lucrări. Numai că puţini sunt acei intelectuali care rămân fideli în slujba unei teme. De aceea este meritorie munca profesorului Dan Brudaşcu.
Sunt cunoscute exigenţa şi forţa de sintetizare a autorului de faţă, care reuşeşte să se înscrie în galeria personalităţilor autentice care au păşit pe urmele lui Goga, pentru a-l studia pe poetul care, acuzând, la sfârşitul veacului XIX, „anemia şi stagnarea literaturii române”, încerca să aducă, prin opera sa, un suflu nou în peisajul acestei literaturi.
Născut în 1951 la Ciucea, Dan Brudaşcu a copilărit în atmosfera de cultură şi pioasă reculegere a casei memoriale a poetului, petrecând acolo ore fără număr şi ascultând amintirile distinsei doamne Veturia Goga, şi probabil acesta este unul din motivele pentru care se consideră îndatorat să-l reabiliteze spiritual, cultural şi politic pe cel despre care preşedintele Academiei Române de atunci, Alexandru Lepădatu, vorbea cu deplină îndreptăţire, în deschiderea şedinţei din 13 mai 1938, la 6 zile după moartea lui Goga (prin asasinare-otrăvire, după o ipoteză susţinută de tot mai mulţi cercetători), ca despre poetul pătimirii noastre. O mai mare empatie între un scriitor şi obiectul scriiturii sale mai rar se întâlneşte. Scriitor, jurnalist, profesor universitar, om politic, autor a 50 de cărţi (dicţionare, cursuri universitare, eseuri de istorie şi critică literară, traduceri de literatură universală), iată doar câteva dintre realizările ce conturează imaginea lui Dan Brudaşcu. Cei mai mulţi îl cunosc ca traducător veritabil, dovedind a fi un translator de valori culturale.
Dispune – fără doar şi poate - nu numai de talent, vocaţie şi o cultură vastă, dar şi de o abilitate specială, capabilă să surprindă cu mare precizie orice sclipire intelectuală, insuflând chiar, acelora care promit dar sunt lipsiţi de cutezanţă sau resurse materiale, direcţii de cercetare, idei şi – nu în ultimul rând - punându-le la dispoziţie volume de mare valoare din impresionanta sa bibliotecă. Toate aceste calităţi fac din Dan Brudaşcu un adevărat mentor în viaţa culturală românească. >>>Daniela Gîfu>>>
