În cartea de aur a dreptei istorii literare” – aşa cum scria Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei (Bucureşti, Eminescu, 1990) – ”sunt înscrise destine şi viziuni poetice de o rară diversitate şi de o profundă rezonanţă (…) Vai, literaturii care se bucură că-l are pe cel mai mare poet; ferice de literatura care trebuie să aleagă dintre poeţii ei pe cel mai mare! Consider că starea poeziei româneşti îndreptăţeşte întru totul speranaţa de viitor a limbii române. Atâta vreme cât ţara naşte poeţi, ‚’ara încă visează.”

Fără doar şi poate că fiecare, în felul său doreşte să-şi arate adevărata măsură a valorii, împlinindu-şi personalitatea şi fundamentându-şi arta poetică într-o manieră cât mai inedită.

În ipostazele sale ştiute şi neştiute, poetul Victor Sterom dă ”jertfă clipei” ”abisuri gânditoare” – împlinite în ”firimituri de strigăt” (jertfa clipei).

Bijuterii filigranate, chinezării, stampe nipone, goblenuri pastelate, iată ce sunt micropoemele lui Victor Sterom. Cuvinte vechi, nefolosite încă, dau ghes în pagină în superbe imagini la limita realului cu fantasticul: ”un cal orb/ intrând în somnul orașului/ cu coada înainte” (cu coada înainte).

Unele poeme sunt alcătuite din distihuri albe sau chiar monostihuri, altele din terţine şi, de cele mai multe ori din catrene, care, luate separat, constituie, ele însele mici poeme de sine stătătoare. Astfel, ”şarpe/ privind sfârşitul zilei” (nuanţe); ”visul stând într-un ou” (parabolă); ”se lovesc nimburile/ se adună sub formă de cruce// singurătăţile…”( ca într-o memorie);

”îmbrăţişări vechi.// pe acoperişe/ câte-o stea/ aşteptându-mă” (iarna); ”îngenuncheate/ gândurile rostesc/ răni din trecut”; ”fericirea mea/ e o poveste cu/ umbre amare”; ”cum într-un singur poem/ încape/ dacă vreţi/ un secol de soldaţi” (umbre amare); ”valul/ prin marmora gândului/ e un cântec” ; ”un contur neliniştit/ sfredelind tăceri” (un contur neliniştit); ”ciulinii iernii/ cum şerpii/ muşcaţi de umbre” (vântul); ”plin de păsări/ duse la tăiere/ am sufletul” (valea cu speranţe); ”adună-mă din trecut”; ”uneori gândurile/ îmi sunt rugăciuni” (rugăciuni); ”gol/ cu sângele gol/ voi descifra întunericul…” (nervi); ”iar viaţa/ sare prin grădină/ ca o vrabie// după boaba de nisip// cugetătoare” (boabe de nisip); ”ţi-aş lua privirile/ şi le-aş întinde pe cer -/ monade de infern” (esenţe); ”sunt/ în vârful adânc al întrebării” (acum când sunt); ”zodii şi vamă/ pe talere” (februarie); etc. şi exemple ar putea continua în spiritul panseurilor lirice. >>>Cezarina Adamescu>>>