Dorindu-se un roman (?) al singurătăţii, dar şi un omagiu Mariei de Mangop, Acoperământul scriitoarei Constanţa Marcu respiră din atmosfera apăsătoare a unei experienţe matrimoniale strivite de vanitate, orgoliu şi mândrie fără zenit.

Din nefericire pentru destinul ei ce se promitea cald, binecuvântat de pace interioară, Doamna Moldovei a venit alături de Voievod total nepregătită. Sunt femei ce răscolesc secolele să afle „acoperământ” potrivit sufletului. Mariei de Mangop i-a aşezat Dumnezeu la picioare o comoară a cărei strălucire era mai aproape decât raza răsfrântă spre lume a ochiului ei. Căsătoria cu Voievodul Ştefan necesita o pregătire, o educaţie specială, aşa cum îndeobşte s-ar cuveni celor care se căsătoresc cu bărbaţi aleşi din vulcanicul neam moldav. Maria de Mangop - cruduţă, abia despărţită de Mirula - şi-a etalat, cu naivitate, un orgoliu pe care Domnitorul i l-ar fi îngăduit poate doar Doamnei Oltea.

În medievalitatea târzie a Europei de Răsărit, căsătoriile regale urmăreau scopuri politice, rol asumat pe deplin de porfirogeneţi care primeau o educaţie potrivită acestor aranjamente. Ana Comnena, Ecaterina ( soţia lui Uzum Hasan din Persia ), Sofia – femei din rădăcina Paleologilor – au avut parte de altă bucurie a intimităţii, după cum reiese din scrisorile pe care jurnalul (ficţional) le însemnează. S-au lăsat modelate, au slujit, prin feminitatea lor, dispoziţiei intime a soţului. Axa atenţională a bărbatului este, în cazul marilor spirite, divizată în compartimente etanşe – politică (şi afaceri), curiozitate intelectuală, plăcere sexuală, competiţii – mai ales sportive. >>>Gabriela Mocănaşu>>>