Sunt trei plachete de versuri, fiecare având câte un moto din Saint-Exupery, Cioran şi J. P. Jacobsen. Autorul a mai publicat trei cărţi de poezie şi alte patru de istorie culturală a Teleormanului.

Cele trei secţiuni se intitulează ” Stemele din lauri”, “Rătăciri în ispită” şi “Aprinderea de vise” şi conţin numeroase imagini frumoase, Câteva păstrează certe ecouri folclorice, îndeosebi în versificaţie: “Nu mă ceartă”, “încă nu se-arată” ,” Că-n alte chipuri”, “De prin străini” ,”Cine-1 soarbe” ,”Mult aş vrea”. In ochii poetului,se oglindeşte o pasăre “arsă-n zbor de dor” (”Desprinsă de icoane”), iar un descântec cu “sare-n călcâi” tulbură ochii celei de care te vei îndrăgosti mai întâi.Burgul e cutreierat de cerbi, iar elementele peisajului câmpiei sunt frecvente: vânt, salcâmi, soare, crini albaştri,fluturi, cocoşi, flori înmiresmate.

Destinul provoacă întrebări sub zodia tragicului, fiinţa e doar un interpret al altor voinţe, sub un cer noros (”Pentru cine umblu?”. O tristeţe a căutării de a desluşi sensul destinului este însoţită de imaginea insolită a unui “cal nebărbierit”(”Sunt doar prefigurări”) Aceeaşi imagine în “Eu nu mai am de ce”. Poetul nu se regăseşte în izvoare, ci în văpăi şi a uitat copilăria inocentă (”Am uitat cine sunt”)

Un destin vitreg îl desparte pe poet de iubită (”Tânjesc după fluturi” ) şi,călător grăbit, îşi pierde prietenii (”In mantii de sfiala In locul fântânii, ar vrea un izvor, îi spune Anei din balada folclorică.Apare îndoiala şi chiar disperarea în dragoste, în secţiunea a treia, conform moto-ului ales. >>>Corneliu Vasile>>>