Volumul Paiaţe (schiţe umoristice) de Ion Velica,apărut la Editura Info, Craiova, 2007,cu o prefaţă de Dumitru Velea,creionează un spectacol umoral şi humoral despre drama persoanelor,devenite personaje,în contextul social,privită prin ochiul scriitorului ce investighează şi exprimă în vârful buzelor,în colţul cărora,într-o parte se simte tristeţea,în cealată ironia.

Naratorul,cel care obsearvă şi notează,este un fel de cameră de luat vederi cu obiectiv concav ce acentuează deficienţa imaginii,aşezată discret.Prozatorul este implicat în acţiune,în naraţiune şi scenariu(A plecat un tren din gară),iar observaţia exersată asupra realului are un fond umoristic,o bătaie ironică.(Aţiunea,Pipa).Totul este dublat în prozele lui Ioan Velica de reflexul său antinomic:seriozitatea duce în spate comedia,ironia ascunde sub manta scrâşnetul,livrescul e irigat de fluxul memoriei.iar disertaţia eseistică e străpunsă de feliile de viaţă(Laborator,Puţină pâine,Unde dai şi…unde crapă).

Autorul pune mult din fandacsia ipochimeilor lui Caragiale.Avem aici un moment ideal de sinteză a erudiţiei şirete şi a fosgăietei existenţiale,a lucidităţii,automatismelor şi a aluziei.Personajele devin în registru ironic protagoniştii unui scenariu original şi imprevizibil,ironic şi burlesc.

Prozatorul este preocupat nu doar să ridice voalul subţire de pe chipul acestei lumi caragialescă şi letargică,ci şi să descopere noua mitologie,cu toate precarităţile ei,arhetipurile umile ale stării de interferenţă,de tranziţie şi moralitate. >>>Al. Florin Ţene>>>