O activitate, de excepţie, cu largi deschideri către regie de film, publicistică, activităţi şi turnee literare naţionale sau contacte cu mari personalităţi internaţionale îl recomandă pe N.N.Negulescu ca o individualitate cu totul remarcabilă. În rarele răgazuri ale periplului său internaţional, care i-a permis o largă cunoaştere a fenomenului uman şi o şlefuire spirituală în istoria doctrinelor filosofice creştine dar şi orientale, N.N.Negulescu întors către propria interioritate a aflat prilejul de a se exprima prin mai multe volume de poezie bine cotate de critica literară, unele dintre ele aflate deja în prestigioase biblioteci din Europa (Vatican, Anglia, Suedia etc.).

Evoluănd de la volum la volum poetul, permanent aflat la o înaltă combustie, oferă un nou opus liric, sub un titlu simbolic şi semnificativ, bogat în conotaţii – “Ochiul de foc” – amplă meditaţie în primul rănd metafizică, reflex al impresiilor provocate de călătoria sa în India, acel “imperiu” asiatic ce şi-a păstrat o identitate unică. Volumul are o arhitectură structurată pe cinci cicluri care se justifică prin titluri semnificative: “Omul gnostic”, “Roua hierogliptică”, “Întruparea luminilor”, “Misterele Verbului” şi “Făntăna Panomphee”.

Intermediar între carte şi cititor, poetul pendulează între propria interioritate şi fantasticul descoperirii, pentru care manifestă o permanentă mirare asupra miracolului oferit de o civilizaţie cu puternice inflexiuni în cultura milenară a unui popor dominat, încă, de tradiţii ancestrale: “Auzeam suspinele Duhurilor,/ Kali/ şi beam ecoul topit/ de deasupra embrionului/ înflăcărării Uranice/ Umbra mea uitată/ pe safirele Lotusului/ o împărţeau în Kala/ cobrele Dakshineswarului”. >>>Petre Ciobanu>>>