Un poet al imaginarului baroc frisonat,uneori,de o ironie fină,în spaţiul căruia construieşte un univers este Radu Vida în recentul său volum Preumblare în Occitania, Casa de Editură Napoca, 2008. Remarcăm ţinuta grafică şi tipografică de excepţie.

Incă din titlu autorul ne invită la o plimbare într-un univers numai de el cunoscut,simtomatic intitulat Occitania(cuvânt compozit şi aluziv),pentru a cunoaşte trăirile sale într-un timp arhetipal.

Volumul este structurat în patru cicluri a căror tematică se interferează,dar fiecare cu o ideatică proprie:Ravagii în Forum,Hai cu mine!,Scrisori din Enyland,şi Scala Dei,cu un Cuvânt înainte semnat de autor.

Obsedat de himera profunzimii,poetul desfide existenţa amorfă şi derizorie,sondând trăirile sale cu zâmbetul în colţul buzelor,răstălmăcind aparenţele pentru a descifra filonul spiritual:Partea nevăzută a lucrurilor/arată întodeauna adevărul:/trupurile contorsionate,/ruperi de ritm,/imn de slavă nemerniciei,/cine confundă cerneala/inundă cu petrol htonianul,/uitând neoticul din noi.(Numele criminalului).Departe,poezie dedicată regretatului prozator Vasile Rebreanu,este scrisă într-un registru patetic invocând un trecut intrat în mitul biografic,deacum,anistoric:Mi-am împodobit bradul de plastic,/Acelaşi de anul trecut,/Numai că atunci,mandarini şi portocale/Sufletul tău,sprijinit de soba cadă,/Arome trimitea şi muzici./Mai pe urmă ai plecat,departe/Se mai auzea lovind în bolţi medievale/Viers bolând,cum ziceai.Amestecul de recuzită vetustă şi de rememorare,Radu Vida are însă o prospeţime a imaginaţiei incontestabilă şi o percepţie frustă a materialităţii răvăşită:Lumea în adâncuri,curcubei în zare,/Sufletul se scaldă în pustietate,ca-ntr-o mare/Drumul alb rămâne!(De se poate uita). >>>Al. Florin Ţene>>>