“Olare, marmoreene arhipelaguri de cuvinte,
Cu trape glisante si canale interioare subterane
Sacrele sărbători ale Poeziei se nasc primordiale
Din marea orchestră a naturii…”
Am luat versurile de mai sus - ca motto - din volumul de poezii “Stindarde transparente”, scris de Cristian Petru Bălan. Mi se pare fericită îngemănarea cuvintelor potrivite în prezentarea unui scriitor, intrat de curând în familia septuagenarilor, care-si dă rodul însutit, la timp potrivit, adunând semintele gândurilor, a aspiratiilor, a experientelor, a căutărilor de o viată, în opere literare valoroase.
Am în fata mea patru cărti, scrise de Cristian Bălan: romanele “Dincolo de curcubeu”, “Oaspetii din Elizeu”, volumul de poezii “Stindarde transparente” si volumul intitulat “Teatru. Ispită si virtute (Una istoria veneziana) si Neprihănitul Iov”. Fiecare dintre aceste cărti merită să fie citite si analizate cu atentie, pentru a te îmbogăti sufleteste si a descifra continutul, ideile si valoarea estetică a lor.
Am ales dintre aceste cărti să mă opresc si să mă refer mai detailat la romanul “Dincolo de curcubeu” (Un roman al convertirii la credintă), dorind nu doar să reliefez meritele literare ale multitalentatului scriitor, pictor si sculptor Cristian Petru Bălan, dar as dori să încurajez citirea acestei opere literare valoroase de românii aflati în diaspora sau în România. Si nu doar citirea acestui roman, ci si a tot ce a scris acest iubitor al scrisului.
As dori ca românii - si cei aflati pribegi departe de tară - să-i iubească, să-i pretuiască si să citească poeziile si proza - mai ales cea cu un continut moral si crestin - scrisă si pentru sufletele lor de realizatorii de comori literare! Ar fi - si-am trăi - o nouă primăvară!… >>>Dumitru Buhai>>>