Citind Cocosatul din muzeu, roman semnat de Petre Bucinschi si aparut la Ed. Transilvania Expres, Brasov, 2006, ai impresia unei, sa-i spunem, imersiuni intr-un Montparnasse sau intr-un Montmartre vitual unde salasluiesc toti marii artisti plastici din toate timpurile. Aici te poti intalni nu numai cu pictori demult raposati (Rembrandt, Rubens, Gaugain, Salvador Dali, Pierre Bonnard, Modigliani, Picasso fiind numai cativa dintre cei prezenti in paginile romanului) ci si cu personaje din tablourile acestora –viziuni consistente, viziuni ale trupului artistic care actioneaza in fiziologic, in trupul real, declansand dorinta. Dar despre ce fel de dorinta ne vorbeste Petre Bucinschi in romanul sau? Sa fie vorba oare doar de o simpla dorinta erotica, care esueaza intr-un onanism patetic? Sa lamurim putin lucrurile pentru cititorul care nu cunoaste romanul. Personajul principal, Seec Nolty, „ghid de muzeu, profesor si doctorand in arte, altfel ins cifotic din nastere, un soi de crab urias si biped, starnind insa, cu carapacea umflata in spate si, probabil, cu alte dimensiuni secrete, interese sexuale majore in latura femeiasca” (am citat din postfata lui A.I. Brumaru la acest roman), dezvolta o obsesie care are in centru o statuie din muzeul unde lucreaza ca ghid, numita Necunoscuta, masturbandu-se ori de cate ori are ocazia in fata acesteia. >>>>>Raul Popescu>>>>>